Nesuferită zi. Una din aceea numai bună să te întrebi ce sfântu’ mai e şi activitatea asta de a scrie boguri? Să te întrebi, desigur, în interiorul blogului pe care tocmai îl scrii, altminteri n-are niciun farmec.
Aglomeraţie la hypermarket, călcare pe picioare, nici cafeaua after shopping nu mi-a priit. Treacă de la mine, pentru biscuiţii ăştia de Auchan din care ronţăi ... treacă de la mine.
Iarna asta prelungită-n primăvara îmi dă senzaţia că zăpăceala caracteristică primăverilor mele urmează a se prelungi şi ea. Şi-mi propusesem ceva important pentru astăzi, ceva nou şi important pentru computerul meu şi pentru mine... Renunţ, astăzi, în orice caz. La halul în care mă prezint...cine ştie ce tâmpenie aş putea să fac.
Acum ar trebui să şi scriu ceva, nu? Uite că nu scriu, de aia am blog, să nu scriu nimic dacă n-am chef.
Fostu-mi-am pierdut metaforele, găsitorului recompensă.
Mut fotoliul în locul scaunului ăstuia şi...film. Uşure, astăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu