Ţi-aş scrie o poezie într-un limbaj uitat, acela cu sunete-litere-semne ce se ajung din urmă pe tăcute şi se aleargă unele pe altele în cercuri.
Ţi-aş şopti la ureche două cireşe de mai.
Dar uite-mă cum stau pe-aici pe undeva şi-ţi povestesc despre această zăpadă ca un dialect al prognozei meteo.
------------------------------------------------------------
Later edit :
Nasol să n-ai treabă la birou la o săptămână distanţă de a fi avut treabă în draci şi cu perspectiva de a avea din nou, într-o zi-două.
Şi, de la "pol" la "pol", de la română la japoneză :
私はあなたの言語の詩は、音を手紙にサインアップをキャッチするとなり、サイレント各界では他の実行を記述します。
私はあなたの耳の中にさらに2つのチェリーの言葉をささやいた。
私の周りはここのどこかに座ると、天気予報の方言としての雪をご紹介しかし、見て。
şi înapoi:
Sunt poezia dvs. de limbă, semn sus şi de captură litere şi sunete, în toate cercurile pentru a descrie executarea tăcut altă parte.
De asemenea, am şoptit în ureche două cuvinte de un cireş.
Eu am să stau pe aici pe undeva, ci ca o introducere la zăpadă dialectul vreme, uite.
... am descoperit cum as putea scrie texte de texte...
Nah, şi dacă eram în ziua "o zi fără Google" ? :))))
Se afișează postările cu eticheta Really razna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Really razna. Afișați toate postările
marți, 16 februarie 2010
marți, 29 septembrie 2009
Bună dimineaţa, Anna !
Iar m-am trezit cu noaptea-n cap.Ascult un concert Cold Blood recomandat de un prieten virtual- cum se spune... şi scriu aşa, direct, fără prealabilul document Word.
Mă gândesc : ce să mai scriu eu aici ca să fie interesat? Interesant...nu ştiu pentru cine...mă rog, ideea era mai degrabă alta : ce să scriu eu aici ca să mă simt intersantă?
Să scriu de-ale politichiei mioritice? Neah, un neah categoric, mi-e o silă...dar mi-e aşa o silă ...aşa o silă...mai silă ca acum nu mi-a fost decât în preajma oricărei campanii electorale, în campanii şi în perioada dintre campanii.
Să scriu un episod din "my memoirs"? Neah, un neah nu neaparat categoric , un neah mai soft, mă păstrez pentru altă dată.
Să scriu ceva adânc, profund,încifrat în metafore, existenţial de existenţial de iubire mare durere mare şi ţin-te de bidinea că-ţi iau scara? Neah, iau o pauza, de chestii d-astea n-am nici o şansa să scap, mai bine îmi savurez ceaţa de pe creier dacă ceaţa asta înseamnă, paradoxal sau nu... un pic de seninătate.
Şi da, că veni vorba...de ce trebuie neaprăt să scriu? Păi...nu trebuie, dar treceam pe la blogul meu şi m-am gândit să-mi las un semn...
Mă gândesc : ce să mai scriu eu aici ca să fie interesat? Interesant...nu ştiu pentru cine...mă rog, ideea era mai degrabă alta : ce să scriu eu aici ca să mă simt intersantă?
Să scriu de-ale politichiei mioritice? Neah, un neah categoric, mi-e o silă...dar mi-e aşa o silă ...aşa o silă...mai silă ca acum nu mi-a fost decât în preajma oricărei campanii electorale, în campanii şi în perioada dintre campanii.
Să scriu un episod din "my memoirs"? Neah, un neah nu neaparat categoric , un neah mai soft, mă păstrez pentru altă dată.
Să scriu ceva adânc, profund,încifrat în metafore, existenţial de existenţial de iubire mare durere mare şi ţin-te de bidinea că-ţi iau scara? Neah, iau o pauza, de chestii d-astea n-am nici o şansa să scap, mai bine îmi savurez ceaţa de pe creier dacă ceaţa asta înseamnă, paradoxal sau nu... un pic de seninătate.
Şi da, că veni vorba...de ce trebuie neaprăt să scriu? Păi...nu trebuie, dar treceam pe la blogul meu şi m-am gândit să-mi las un semn...
luni, 28 septembrie 2009
Cam razna...
Ieri am adormit pe la ora 20.Peerrrfect.Exact cum îmi place şi îmi place datorita consecinţei, anume trezirea cu noaptea în cap.M-am trezit de bunăvoie şi nesilită de alarma telefonului mobil, la ora 5.
Peerrrfect.Ceai, un sandwich, cafeaua, linişte în casă (câinele a plecat chior de somn să doarmă la mama în cameră), linişte afară şi, de departe, sunetul produs de primul tramvai.
Când eram elevă aceasta era pentru mine ora potrivită pentru a-mi face temele ce-mi fusese lene să la fac cu o zi înainte.Peeerrrfect, era ultima sută de metri, vroiam-nu vroiam...trebuia să le fac, am fost un elev conştiincios.
Hmm. Şi tot dimineaţa devreme mi-au venit şi ideile cele mai strălucite posibil legate de strategia de plonjare.Ăsta e un termen ce l-am scornit acum şi se referă la faptul că niciodată nu am fost în stare să comit un plan.N-am fost în stare (deşi am citit sau auzit numeroase sfaturi) să iau un pix şi-o foaie şi să scriu, pe două coloane, ceva de genul aşa da/aşa nu.Îmi amintesc ce povestea demult, parcă în altă viaţă, doamna Şerbănescu (de fapt o cheamă Ştefănescu, Şerbănescu e numele de scena pe care i l-am ales).Doamna Şerbănescu, fostă colega şi "mămică" a membrilor Atelierului de proiectare se pricepea la planuri.Era chiar un mic Machiavelli cu fustă, simpatica, feminină, minionă, drăgălaşă de-a dreptul, cu o voce de copil şi foarte eficientă. Îmi povestea că, înainte de a adormi, făcea planuri de discuţie cu Zuzu, balaurul şef de tip comunist (cum altfel? ) al Atelierului, cam aşa : eu am să spun cutare, Zuzu are să spună cutare, la care eu am s-o spun pe aia greaua şi praf îl fac, în cazul în care el nu spune cutare1 ci cutare2, trec şi eu la planul2, îl iau pe ocolte, îi mai spun cutare3 şi cutare4 ...după care...el nu are încotro şi ajunge unde am vrut eu, după care i-o zic pe aia greaua. Uh. De aşa ceva nu am fost niciodată în stare. Maximul de care am fost capabilă (evident, scornit pe ultima sută de metri) a fost ceva de genul : cum să plonjez eu în baltă fără să-mi rup neaparat şi gâtul sau, în cazuri extreme, cum să fac eu să nu mai plonjez deloc. De aici şi termenul "strategie de plonjare", termen care acum, după ce am mai scris nu ştiu câte rânduri, mi se pare de-a dreptul stupid, la fel ca şi faptul că m-am apucat să scriu.Îmi vine să răspund No la întrebarea do you want to save the changes to Document 1? Da, scriu în Word şi apoi ...copy/paste pe blog.De ce? Habar n-am dar e posibil să fie şi asta vreo strategie de plonjare.Sau poate că am rămas o emotivă şi nu-mi vine să scriu aşa...din prima, într-un loc fie şi teoretic public.Sau poate că sunt orgolioasă şi trebuie să-mi verific întâi greşelile de ortografie sau exprimare, deşi...asta e chiar inutil, le pot corecta şi dacă scriu direct pe blog şi oricum, niciodată nu reuşesc să le corectez pe toate. Mda. Iar am bătut câmpii.Adevărul este altul.Nu toate documentele mele Word salvate ajung pe blogul meu jurnal. De ce? Tocmai pentru că este un jurnal fie şi doar teoretic public, hmm... adică...toate, chiar toate rufele murdare să le... ?...hmm.
Apropo de asta...de multe ori nu văd rostul acestui tip de jurnal.Nu neapărat pentru că face lumea bună a bloggerilor mişto de chestia asta ci pentru că...eu chiar nu pricep de ce fac asta.Nu am ambiţia de a fi citită, nu aia, nu ailaltă...deci nu ştiu şi la urma-urmei renunţ pentru a nu ştiu câta oară să vreau să descopăr de ce. Cert este că îmi place, altminteri nu văd de de aş fi petrecut sâmbătă vreo două ore jucându-mă cu şabloanele şi cu culorile pentru a da un alt aspect acestui ăăă... jurnal.
Am şi scris (mă rog, scris nu e chiar corect) sâmbătă ceva în ideea de a posta, am şi salvat dar...nu am şi postat. De ce? Aici iar e ceva ce nu înţeleg. Sâmbătă scriam despre faptul că simt cuvintele devenindu-mi neprietene.Ok. Şi astăzi? Astăzi... voila ce "dictamai" logoreea am scris...Păi dacă postam sâmbătă...cum aş mai fi putut să-mi postez astăzi logoreea? Bănuiam că aşa va fi şi nu pricep cum vine de se întâmplă astfel, nu este aceasta prima dată...
Scriind, m-am hotărât. Am să postez azi şi Word-ul de sâmbătă şi pe cel de azi. De ce? Ete numa’ aşa...că de aia mi-am făcut blog şi am şi muncit sâmbăta la el...
Sâmbătă, 26.09.09 :
Virus;alergie...
Pentru a nu ştiu câta oară cuvintele îmi sunt neprietene, nesuferite , la fel ca aceasta gripă.
Mă simt de parcă am dezvoltat un soi de alergie...ceea ce este de-a dreptul tragic pentru că, de fapt, îmi plac cuvintele, anumitele cuvinte.Îmi plăcea şi deodorantul Favorit, acela de pe vremuri.Cred că l-am folosit, la un moment dat, în cantitate prea mare , în fâââsss-uri prelungite şi apoi, într-o zi, m-am trezit cu alergie la deodorantele ce conţin alcool.
Mi-ar plăcea ceva simplu. De exemplu...să primesc în dar o piersică.Adevărată, cu gust de piersică, cu gust de acel cuvânt pe care am nevoie să-l aud.Şi apoi, poate că ale mele cuvinte s-ar strânge, din nou, în ciorchine de strugure. Ca un dar, ca o eliberare.
Azi, 28.09.09 :
Azi am scris ceva ce îl contrazice pe ieri. Aşa, şi ? E ca şi cum...n-am primit în dar o piersică...dar m-am descurcat singură şi mi-am creat un nou spaţiu interior şi speranţa că la gripa(jul) ce va mai fi să vină... am să mă descurc, poate, mai bine.
În plus, azi am chef să fiu superficială şi n-am chef să mă înţeleg.
Peerrrfect.Ceai, un sandwich, cafeaua, linişte în casă (câinele a plecat chior de somn să doarmă la mama în cameră), linişte afară şi, de departe, sunetul produs de primul tramvai.
Când eram elevă aceasta era pentru mine ora potrivită pentru a-mi face temele ce-mi fusese lene să la fac cu o zi înainte.Peeerrrfect, era ultima sută de metri, vroiam-nu vroiam...trebuia să le fac, am fost un elev conştiincios.
Hmm. Şi tot dimineaţa devreme mi-au venit şi ideile cele mai strălucite posibil legate de strategia de plonjare.Ăsta e un termen ce l-am scornit acum şi se referă la faptul că niciodată nu am fost în stare să comit un plan.N-am fost în stare (deşi am citit sau auzit numeroase sfaturi) să iau un pix şi-o foaie şi să scriu, pe două coloane, ceva de genul aşa da/aşa nu.Îmi amintesc ce povestea demult, parcă în altă viaţă, doamna Şerbănescu (de fapt o cheamă Ştefănescu, Şerbănescu e numele de scena pe care i l-am ales).Doamna Şerbănescu, fostă colega şi "mămică" a membrilor Atelierului de proiectare se pricepea la planuri.Era chiar un mic Machiavelli cu fustă, simpatica, feminină, minionă, drăgălaşă de-a dreptul, cu o voce de copil şi foarte eficientă. Îmi povestea că, înainte de a adormi, făcea planuri de discuţie cu Zuzu, balaurul şef de tip comunist (cum altfel? ) al Atelierului, cam aşa : eu am să spun cutare, Zuzu are să spună cutare, la care eu am s-o spun pe aia greaua şi praf îl fac, în cazul în care el nu spune cutare1 ci cutare2, trec şi eu la planul2, îl iau pe ocolte, îi mai spun cutare3 şi cutare4 ...după care...el nu are încotro şi ajunge unde am vrut eu, după care i-o zic pe aia greaua. Uh. De aşa ceva nu am fost niciodată în stare. Maximul de care am fost capabilă (evident, scornit pe ultima sută de metri) a fost ceva de genul : cum să plonjez eu în baltă fără să-mi rup neaparat şi gâtul sau, în cazuri extreme, cum să fac eu să nu mai plonjez deloc. De aici şi termenul "strategie de plonjare", termen care acum, după ce am mai scris nu ştiu câte rânduri, mi se pare de-a dreptul stupid, la fel ca şi faptul că m-am apucat să scriu.Îmi vine să răspund No la întrebarea do you want to save the changes to Document 1? Da, scriu în Word şi apoi ...copy/paste pe blog.De ce? Habar n-am dar e posibil să fie şi asta vreo strategie de plonjare.Sau poate că am rămas o emotivă şi nu-mi vine să scriu aşa...din prima, într-un loc fie şi teoretic public.Sau poate că sunt orgolioasă şi trebuie să-mi verific întâi greşelile de ortografie sau exprimare, deşi...asta e chiar inutil, le pot corecta şi dacă scriu direct pe blog şi oricum, niciodată nu reuşesc să le corectez pe toate. Mda. Iar am bătut câmpii.Adevărul este altul.Nu toate documentele mele Word salvate ajung pe blogul meu jurnal. De ce? Tocmai pentru că este un jurnal fie şi doar teoretic public, hmm... adică...toate, chiar toate rufele murdare să le... ?...hmm.
Apropo de asta...de multe ori nu văd rostul acestui tip de jurnal.Nu neapărat pentru că face lumea bună a bloggerilor mişto de chestia asta ci pentru că...eu chiar nu pricep de ce fac asta.Nu am ambiţia de a fi citită, nu aia, nu ailaltă...deci nu ştiu şi la urma-urmei renunţ pentru a nu ştiu câta oară să vreau să descopăr de ce. Cert este că îmi place, altminteri nu văd de de aş fi petrecut sâmbătă vreo două ore jucându-mă cu şabloanele şi cu culorile pentru a da un alt aspect acestui ăăă... jurnal.
Am şi scris (mă rog, scris nu e chiar corect) sâmbătă ceva în ideea de a posta, am şi salvat dar...nu am şi postat. De ce? Aici iar e ceva ce nu înţeleg. Sâmbătă scriam despre faptul că simt cuvintele devenindu-mi neprietene.Ok. Şi astăzi? Astăzi... voila ce "dictamai" logoreea am scris...Păi dacă postam sâmbătă...cum aş mai fi putut să-mi postez astăzi logoreea? Bănuiam că aşa va fi şi nu pricep cum vine de se întâmplă astfel, nu este aceasta prima dată...
Scriind, m-am hotărât. Am să postez azi şi Word-ul de sâmbătă şi pe cel de azi. De ce? Ete numa’ aşa...că de aia mi-am făcut blog şi am şi muncit sâmbăta la el...
Sâmbătă, 26.09.09 :
Virus;alergie...
Pentru a nu ştiu câta oară cuvintele îmi sunt neprietene, nesuferite , la fel ca aceasta gripă.
Mă simt de parcă am dezvoltat un soi de alergie...ceea ce este de-a dreptul tragic pentru că, de fapt, îmi plac cuvintele, anumitele cuvinte.Îmi plăcea şi deodorantul Favorit, acela de pe vremuri.Cred că l-am folosit, la un moment dat, în cantitate prea mare , în fâââsss-uri prelungite şi apoi, într-o zi, m-am trezit cu alergie la deodorantele ce conţin alcool.
Mi-ar plăcea ceva simplu. De exemplu...să primesc în dar o piersică.Adevărată, cu gust de piersică, cu gust de acel cuvânt pe care am nevoie să-l aud.Şi apoi, poate că ale mele cuvinte s-ar strânge, din nou, în ciorchine de strugure. Ca un dar, ca o eliberare.
Azi, 28.09.09 :
Azi am scris ceva ce îl contrazice pe ieri. Aşa, şi ? E ca şi cum...n-am primit în dar o piersică...dar m-am descurcat singură şi mi-am creat un nou spaţiu interior şi speranţa că la gripa(jul) ce va mai fi să vină... am să mă descurc, poate, mai bine.
În plus, azi am chef să fiu superficială şi n-am chef să mă înţeleg.
marți, 5 mai 2009
Probleme de spaţiu şi timp
Ei au nevoie de ţucumbere, noi vindem ţucumbere .Ei dau comenzi pe mail, noi primim comenzi pe mail şi notificăm că am onorat comanda, evident, tot pe mail.Suntem, cu toţii, îngropaţi de mail-uri, toate aproape identice în exprimare. Copiem un şablon , de obicei un mail precedent în care înlocuim ce avem de înlocuit. În acest spirit, azi s-a întamplat aşa:
Primesc:
Subiect : cda, 4 buc. tucumbere la CALAFAT pe stanga
Buna ziua,
Va rog sa trimiteti
4 buc. tucumbere FWERIFDSS
la POCLACA, pe dreapta.
Cu stima,
C
Trimit :
Re : cda, 4 buc. tucumbere la CALAFAT pe stanga
Buna ziua,
Am rugamintea sa precizati unde doriti sa expediem cele 4 buc tucumbere FWERIFDSS : la CALAFAT sau la POCLACA ?
Multumesc,
A
Îmi răspunde:
Re: 4 buc. tucumbere la CALAFAT pe stanga
Imi cer scuze am uitat sa sterg la CALAFAT
Cu stima,
C
Mă sună şefu’: vezi că ne-a răspuns, le trimitem la POCLACA.
Ba nu, zic eu, a uitat să ştearga "la POCLACA", le trimitem la CALAFAT.
Şefu’ intră în crize: Ce mă, CE? CE naiba a uitat să ştearga???? Sunt bulversat.
Îl sun pe C, rezolvăm, era cum am înţeles eu, lipsea o virgulă. Nu scap ocazia să le arăt colegelor mail-urile ca să fac mişto şi nici să-i spun şefului că altă dată să facă bine să se bazeze pe intuiţia mea...
Universul sesizează că m-am dat mare şi îmi aplica o corecţie. Înainte să plec acasă, trebuie să-i dau un mail lui C, să-l informez că am expediat marfa.
Copiez, evident, un mail mai din spate, mail în care trebuia să schimb denumirea mărfii şi cuvântul "ieri" cu cuvântul "astazi", azi am expediat ţucumberele azi, spre deosebire de altă dată când expediasem alte ţucumbere ieri...mă grăbeam şi, în consecinţă, îmi iese aşa:
Subiect : expediere 4 buc. tucumbere la CALAFAT, pe stanga
Buna ziua,
Va informam ca ieri astazi am expediat
4 buc tucumbere FWERIFDSS
la CALAFAT, pe stanga.
Cu stima,
A
(evident, era cu cc la şefu’ )
Ma prind şi reiau , cu cc la şefu’ :
Cu scuzele de rigoare, fac o corectie necesara :4 buc. tucumbere FWERIFDSS au fost expediate la CALAFAT, pe stanga, astazi, 05.05.09
Multumesc pentru intelegere,
A
La naiba, abia m-am abţinut să nu scriu un P.S de tipul :
P.S. Va scriu de sub birou, de pe jos.
Cu stima,
A
Noroc că şeful are simţul umorului, dovedit prin următorul mail :
Eram bulversat , bine ca ai trimis si scuzelele.
Scuzelele mele, mă duc să mă culc.
Primesc:
Subiect : cda, 4 buc. tucumbere la CALAFAT pe stanga
Buna ziua,
Va rog sa trimiteti
4 buc. tucumbere FWERIFDSS
la POCLACA, pe dreapta.
Cu stima,
C
Trimit :
Re : cda, 4 buc. tucumbere la CALAFAT pe stanga
Buna ziua,
Am rugamintea sa precizati unde doriti sa expediem cele 4 buc tucumbere FWERIFDSS : la CALAFAT sau la POCLACA ?
Multumesc,
A
Îmi răspunde:
Re: 4 buc. tucumbere la CALAFAT pe stanga
Imi cer scuze am uitat sa sterg la CALAFAT
Cu stima,
C
Mă sună şefu’: vezi că ne-a răspuns, le trimitem la POCLACA.
Ba nu, zic eu, a uitat să ştearga "la POCLACA", le trimitem la CALAFAT.
Şefu’ intră în crize: Ce mă, CE? CE naiba a uitat să ştearga???? Sunt bulversat.
Îl sun pe C, rezolvăm, era cum am înţeles eu, lipsea o virgulă. Nu scap ocazia să le arăt colegelor mail-urile ca să fac mişto şi nici să-i spun şefului că altă dată să facă bine să se bazeze pe intuiţia mea...
Universul sesizează că m-am dat mare şi îmi aplica o corecţie. Înainte să plec acasă, trebuie să-i dau un mail lui C, să-l informez că am expediat marfa.
Copiez, evident, un mail mai din spate, mail în care trebuia să schimb denumirea mărfii şi cuvântul "ieri" cu cuvântul "astazi", azi am expediat ţucumberele azi, spre deosebire de altă dată când expediasem alte ţucumbere ieri...mă grăbeam şi, în consecinţă, îmi iese aşa:
Subiect : expediere 4 buc. tucumbere la CALAFAT, pe stanga
Buna ziua,
Va informam ca ieri astazi am expediat
4 buc tucumbere FWERIFDSS
la CALAFAT, pe stanga.
Cu stima,
A
(evident, era cu cc la şefu’ )
Ma prind şi reiau , cu cc la şefu’ :
Cu scuzele de rigoare, fac o corectie necesara :4 buc. tucumbere FWERIFDSS au fost expediate la CALAFAT, pe stanga, astazi, 05.05.09
Multumesc pentru intelegere,
A
La naiba, abia m-am abţinut să nu scriu un P.S de tipul :
P.S. Va scriu de sub birou, de pe jos.
Cu stima,
A
Noroc că şeful are simţul umorului, dovedit prin următorul mail :
Eram bulversat , bine ca ai trimis si scuzelele.
Scuzelele mele, mă duc să mă culc.
vineri, 24 aprilie 2009
Morse
Deoarece:
1.am băut o votcă ( cu Pepsi , mi-e ruşine, stric bunătate de licoare dar...asta e, cred că degeaba te dai verde şi bei sec dacă nu te mai ţin ficaţii şi în plus, de la o vreme mi se întâmplă un fenomen ciudat, cum beau ceva, fie şi o bere, îmi păcăne ceva în urechea stânga si mă enervez pentru că nu ştiu care-i treaba, am găsit o chestie , dar degeaba...nu ştiu ce să scriu în căsuţa verde din stânga )
2.nu ştiu exact de ce
mi-a venit a scrie, aşa că...scriu.
Urmează să spun lucrurilor pe nume, să dezvălui un mare secret. Astăzi am primit două mail-uri pe mail-ul meu personal pe care mi l-am facut eu cu mânuţa mea, nu pe ăla de la la job, pe ăla am primit cca 50, a fost o zi mai uşoară astăzi. Cine mi-a trimis mail-urile? Cum, cine? Eu.
Primul mail are in attach. un fişier ("stuaţia", da, THE SITUAŢIA ) la care am să lucrez mâine şi/sau poimâine deoarece, nu-i aşa, dead line-ul e dead line, poţi să mori dar trebuie să-l respecţi.
Al doilea e un forward al unui mail (la naiba, vorba Irinei-Margareta Nistor, scrisesem amil) de la o colegă, nu, ăsta nu a fost un pauărpoint, a fost "maxima zilei", copy/paste :
Niciodata nu te certa cu un idiot.
Te aduce la nivelul lui si te bate cu experienta!!!!
La naiba, vorba doamnei Nistor, oops again, too late, I did it again...
Sunt frântă. Dead, cum ar veni, iar line e luni.
În încheiere, declar pe propria-mi răspundere pe care va trebui să răspund, dar nu azi, azi încă mă simt bine :
.- .-.. -.-. --- --- .-.. ..- .-.. -.. .- ..- -. . .- --.. .- --. .-. .- ...- ... .- -. .- - .- - .. .. -.. ..- -- -. . .- ...- --- .- ... - .-. .-
1.am băut o votcă ( cu Pepsi , mi-e ruşine, stric bunătate de licoare dar...asta e, cred că degeaba te dai verde şi bei sec dacă nu te mai ţin ficaţii şi în plus, de la o vreme mi se întâmplă un fenomen ciudat, cum beau ceva, fie şi o bere, îmi păcăne ceva în urechea stânga si mă enervez pentru că nu ştiu care-i treaba, am găsit o chestie , dar degeaba...nu ştiu ce să scriu în căsuţa verde din stânga )
2.nu ştiu exact de ce
mi-a venit a scrie, aşa că...scriu.
Urmează să spun lucrurilor pe nume, să dezvălui un mare secret. Astăzi am primit două mail-uri pe mail-ul meu personal pe care mi l-am facut eu cu mânuţa mea, nu pe ăla de la la job, pe ăla am primit cca 50, a fost o zi mai uşoară astăzi. Cine mi-a trimis mail-urile? Cum, cine? Eu.
Primul mail are in attach. un fişier ("stuaţia", da, THE SITUAŢIA ) la care am să lucrez mâine şi/sau poimâine deoarece, nu-i aşa, dead line-ul e dead line, poţi să mori dar trebuie să-l respecţi.
Al doilea e un forward al unui mail (la naiba, vorba Irinei-Margareta Nistor, scrisesem amil) de la o colegă, nu, ăsta nu a fost un pauărpoint, a fost "maxima zilei", copy/paste :
Niciodata nu te certa cu un idiot.
Te aduce la nivelul lui si te bate cu experienta!!!!
La naiba, vorba doamnei Nistor, oops again, too late, I did it again...
Sunt frântă. Dead, cum ar veni, iar line e luni.
În încheiere, declar pe propria-mi răspundere pe care va trebui să răspund, dar nu azi, azi încă mă simt bine :
.- .-.. -.-. --- --- .-.. ..- .-.. -.. .- ..- -. . .- --.. .- --. .-. .- ...- ... .- -. .- - .- - .. .. -.. ..- -- -. . .- ...- --- .- ... - .-. .-
Abonați-vă la:
Postări (Atom)